Cum să reducem furia la preșcolari? Prezentarea unei tehnici de intervenție

Cuvinte cheie: agresivitate, furie, preşcolari, tehnică pentru reducerea furiei

Agresivitatea este o problemă tot mai frecventă şi mai gravă în rândul copiiilor, pentru că tinde să rămână stabilă şi în perioada adultă, dacă nu se intervine asupra ei. Copiii agresivi sunt diagnosticaţi, fie cu Tulburarea Opoziţionismului Provocator, fie cu Tulburare de Conduită, cea din urmă fiind o problemă mai severă, întrucât presupune comportamente de violare a normelor sociale. Copiii agresivi verbal şi care manifestă comportamente ostile, în special faţă de figurile care reprezintă autoritatea, pot fi categorizaţi ca având Tulburarea Opoziţionismului Provocator. Un astfel de diagnostic în copilărie, creşte probabilitatea dezvoltării unei Tulburări de Personalitate Antisocială la vârsta adultă. De obicei, indivizi cu personalitate antisocială se găsesc în închisori.

Agresivitatea şi furia sunt două concepte diferite, dar de obicei apar împreună, de aceea le folosim nediferenţiat. Furia este o emoţie, deci un eveniment intern, pe când agresivitatea se referă la angajarea în acţiuni fizice sau verbale, deci implică un comportament extern.

Întrucât teoriile asupra furiei şi agresivităţii, consideră aceste comportamente învăţate de la modelele pe care copiii le văd acasă, pe stradă, în curte sau la grădiniţă/ şcoală, cele mai eficiente intervenţii sunt cele care dezvoltă abilităţi sociale, prin modelare şi joc de rol, combinate cu unele forme de management al contigeţelor, ca şi întăriri, penalizări, costul-răspunsului şi time-out-ul. Tehnicile comportamentale se combină cu cele cognitive, acolo unde este necesar.

Pentru a înţelege mai bine cum se aplică tehnicile comportamentale în cazul copiiilor care prezintă comportamente de furie şi agresivitate, vă prezint un studiu de caz realizat pe un copil care avea pe lângă alte probleme specifice, şi o problemă de furie. Fără a deveni prea specifică şi cu multe detalii, pot să vă prezint o tehnică care poate fi folosită pentru a reduce furia la copiii preşcolari.

Băiat (V.) în vârstă de 6 ani, face parte dintr-o familie monoparentală, părinţii au divorţat pe când băiatul avea 4 ani. Are un frate mai mic cu 2 ani decât el. Cei doi băieţi locuiesc cu mama, tatăl lor lucrează în străinătate şi se văd atunci când tata îşi ia concediu şi de sărbătorile importante (Crăciun, Paşte). Părinţii au studii medii şi lucrează ca muncitori pentru anumite firme. Atunci când mama e la serviciu, bunica se ocupă de cei doi băieţi. Cazul se suprapune peste ceea ce ne arată literatura de specialitate în domeniul divorţurilor, se cunoaşte că o relaţia conflictuală între soţi, poate să ducă la probleme comportamentale şi emoţionale la copii. În acest caz vorbim de o relaţie conjugală plină de certuri şi violenţă domestică, conflictele între cei doi adulţi persistă şi după divorţ.

Problemele comportamentale ale băiatului mai mare, furie şi agresivitate, erau cele care îl făceau să nu fie plăcut de toţi colegii de la grădiniţă, să aibă puţini prieteni care să-l accepte în jocul lor. Unul dintre comportamentele problematice cu care se confruntă frecvent băiatul în relaţie cu fratele lui, şi cu colegii de la grădiniţă se referă la furia pe care o simte atunci când trebuie să împartă jucăriile cu ceilalţi sau atunci când ceilalţi nu vor să se joace jocul pe care el şi-l doreşte. Într-o situaţie, copilul le-a propus colegilor de la grădiniţă care deja se jucau de-a prinselea, să se joace cu mingea, însă copiii au refuzat motivând că s-au mai jucat acest joc, dar dacă vrea poate să se joace de-a prinselea cu ei. V se simte furios pentru că ar vrea să se joace cu mingea, şi caută modalităţi de a-şi pedepsi colegii, fie le pune piedică în timp ce aleargă, ori îi loveşte cu mingea. Bineînţeles că aceste situaţii nu sunt favorabile pentru colegii lui, care ripostează şi îi spun educatoarei despre acest comportament.

Întrucât acest băiat e pasionat de animale, am învăţat împreună cum poate să-şi controleze furia, prin tehnica broscuţei ţestoase. După ce în prealabil, copilul a învăţat despre emoţii, cum apar, şi când, a ştiut care sunt situaţiile şi gândurile care îl fac să se simtă furios, am putut să-i spun o poveste despre broscuţei ţestose care a învaţăt cum să fie super - broscuţă. Există anumiţi paşi pe care brosuţa îi face pentru a scăpa de furie. De multe ori ne înfuriem atunci când cineva ne împinge şi cădem, sau când un coleg râde de noi sau mai ales atunci când colegii sau fratele nostru nu vor să se joace nimic din ce vrem noi.

Haide să vedem care sunt paşii pe care e nevoie să îi urmăm pentru a avea mai mulţi prieteni şi a ne simţi mai bine. Copilului i se arată o fişă cu aceşti paşi desenaţi. Prima dată broscuţa îşi spune în gând STOP, apoi respiră adânc de 3 ori, se bagă sub carapace şi găseşte o soluţie (mă pot juca cu altcineva sau un alt joc). Copilul este pus să repete paşii ghidându-se de imagini:

T: Ce faci atunci când ceilalţi copii nu vor să se joace ce vrei tu?

V: Prima dată: îmi spun STOP, apoi respir adânc - trag aer pe nas şi expir pe gură de 3 ori, până când mă liniştesc, apoi mă retrag şi îmi spun că sunt liniştit, pot să mă gândesc la ceva plăcut, şi fiind mai liniştit, pot găsi o soluţie - ce aş putea să fac acum? Şi după ce găsesc soluţia cea mai eficientă acţionez în aşa fel încât să nu-i supăr pe ceilalţi, iar eu să mă simt mai liniştit.

Posterul cu paşii poate fi lipit undeva pe uşa camerei lui, pentru a-şi aminti că atunci când se enervează e timpul pentru a pune în aplicare tehnica broscuţei.

Acesta este doar una dintre tehnicile pe care le putem folosi, sigur că în combinaţie cu aceasta, vor fi realizate alte procedee comportamentale – precum un sistem congruent şi consecvent de recompense şi pedepse adecvate, pentru a reduce emoţiile nesănătoase precum furia şi comportamentele agresive, precum: bătaie. Prin acestă tehnică copiii învaţă să-şi gestioneze adecvat furia, identificând reacţii emoţionale alternative şi comportamente mai sănătoase care să-i ajute să stabilească şi să dezvolte relaţii de prietenie cu ceilalţi copii.

Bibliografie:
Kallay E., & Ştefan, C.A., 2010. Dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale la preşcolari. Ed. ASCR, Cluj-Napoca