Depresia - cum apare, cum se manifestă şi ce putem face să o reducem?

Cuvinte cheie: depresia şi multiplele ei feţe, simptome fizice şi psihologice, tratament psihologic, cauze

Am avut un câine negru, numele lui era Depresia. De câte ori apărea câinele negru, mă simţeam gol şi ritmul vieţii părea că încetineşte. Mă surprindea cu vizita cu care venea, fără niciun motiv, în diferite ocazii. Mă făcea să mă simt şi să arăt foarte trist. Când ceilalţi păreau că se bucură de viaţă, eu nu puteam să o văd decât prin ochii câinelui negru. Activităţile care îmi plăceau de obicei nu mă mai atrăgeau. Îi plăcea să-mi distrugă apetitul sau să mă facă să mănânc în exces, memoria îmi juca feste, la fel şi abilitatea de a mă concentra. A face ceva sau a merge undeva cu câinele negru, necesită puteri supraumane. În situaţii sociale, îmi lua toată încrederea pe care o aveam şi o alunga. Cea mai mare temere a mea era ca oamenii să nu afle, să nu fiu judecat. Din cauza ruşinii şi a stigmei câinelui negru, m-am îngrijorat foarte mult ca ceilalţi să nu afle de problema mea, de aceea am investit o cantitate mare de energie pentru a ascunde ceea ce simt. Să ascunzi o emoţie neplăcută e extenuant. Câinele negru mă făcea să cred şi să spun lucruri negative. Mă făcea iritabil şi eram irascibil în interacţiunea cu ceilalţi. Îmi lua dragostea şi o închidea în mare. Mă trezea frecvent din somn, cu gânduri negative, sau nu mă lăsa să dorm şi îmi amintea cât de extenuat voi fi în ziua care vine. Pe măsură ce timpul trecea câinele devenea tot mai mare şi încercam să-l alung cum puteam, dar, cel mai adesea, el câştiga.

Căutând un psihoterapeut, am învăţat să nu îmi mai fie frică de câinele negru. Să exprimi ceea ce simţi cu cei dragi poate fi un lucru bun. Relaxarea minţii şi exerciţiul fizic regulat pot fi de mare ajutor, aşa că fă plimbări lungi sau aleargă şi lasă câinele negru în spate! Ţine un jurnal al stărilor emoţionale. Câinele negru poate fi un bun profesor care te învaţă să-ţi reevaluezi şi să-ţi simplifici viaţa. Decât să fugi de probleme, e mai bine să le înfrunţi. Câinele negru va fi mereu parte din viaţa mea, dar niciodată nu va avea puterea pe care a avut-o, avem o înţelegere.

Source: The face of depression

Multiple fețe ale depresiei

Conform Manualului de Statistică a Tulburărilor Mintale, există mai multe tulburări afective: Tulburarea Bipolară I, Tulburarea Bipolară II, Tulburarea Depresivă Majoră, Tulburarea Distimică, Tulburarea ciclotimică, Tulburarea Afectivă indusă de diferite substanţe sau datorate unor condiţii medicale generale. În cadrul acestui articol aleg să vă vorbesc despre Tulburarea Depresivă Majoră, care la rândul ei se poate manifesta diferit de la o persoană la alta. Mai jos sunt prezentate câteva simptome fizice şi psihologice care pot să apară.

Simptome fizice:

Simptome psihologice:

Cum apare depresia?

Modelele comportamentale consideră depresia ca fiind pierderea, reducerea sau absenţa recompenselor sau inabilitatea individului de a obţine recompense.

Evenimentele stresante de viaţă fie că duc la consecinţe grave sau doar stresori de fiecare zi, sunt predictori ai depresiei. Deseori depresia este rezultatul comportmentelor pasive, repetitive, precum privitul la televizor, care impiedică accesul la diferite oportunităţi pentru a primi recompense. Reducerea comportamentelor pozitive, lipsa unui sistem de auto-recompense, utilizarea auto-pedepsei (autocritica), numărul redus de abilităţi, lipsa asertivităţii (abilitatea de a spune „Nu”), abilităţi reduse de rezolvare a problemelor, privarea de somn, lipsa unei legături între ce faci şi ce primeşti.

Modelele cognitive care explică apariţia depresiei, pun accentul pe acele gânduri negative distorsionate, pe care le are o persoană depresivă, precum: „Sunt un ratat. Viitorul meu e cenuşiu. Nu are niciun sens.” Aceste gânduri se referă la aşteptări negative legate de viitor şi la o imagine de sine negativă. Atunci când are loc un eveniment negativ fie în viaţa personală ori profesională, acesta este filtrat prin prisma acestor gânduri automate negative, ceea ce determină emoţii (depresie, vinovăţie) şi comportamente (nu mai ies, plâng, nu vorbesc cu nimeni) negative disfuncţionale, care nu ajută persoana să-şi rezolve problema sau conflictul cu care se confruntă. Alte scheme negative sau reguli care se activează în momentul în care persoana trece printr-o situaţie negativă de viaţă (separare, decesul unei persoane apropiate, un conflict la muncă, nepromovarea unui examen) se referă la convingeri despre sine de incompentenţă, vulnerabilitate, neajutorare şi ideea că e de neiubit („Ceilalţi mă tratează urât pentru că nu merit ceva mai bun. Sunt sortit eşecului. Voi reuşi şi voi fi acceptat doar dacă sunt perfect. Am nevoie de aprobarea celorlalţi ca să mă simt valoros").

Cine e mai predispus la depresie?

Grupuri vulnerabile pentru dezvoltarea depresiei:

Cum putem să rezolvăm această problemă?

Intervenţia cognitiv-comportamentală a depresiei este o formă de intervenţie structurată, practică şi foarte eficientă. Această formă de terapie abordează depresia prin identificarea şi disputarea stilurilor de gândire, şi modificarea comportamentelor care cauzează şi menţin depresia. Împreună cu terapeutul vei examina modul în care anumite acţiuni, lipsa altor acţiuni pot contribui la starea ta de bine şi de rău. Există anumite acţiuni prin efectuarea cărora te vei putea simţi mai bine. Totodată prin intervenţie, vei putea învăţa cum să gândeşti mai realist pentru a te simţi mai bine, după ce vei examina şi identifica stilurile de gândire negative şi nerealiste care te fac să fii depresiv.

Numeroase cercetări efectuate la universităţi de prestigiu din lume au demonstrat în repetate rânduri că terapia cognitiv-comportamentală este la fel de eficientă ca şi intervenţia medicamentoasă în tratamentul depresiei majore, doar că majoritatea pacienţilor care beneficiază de terapie cognitiv-comportamentală menţin stările emoţionale îmbunătăţite şi la 2 ani după terminarea intervenţiei. În cadrul terapiei cognitiv-comportamentale, sperăm să reducem nu doar simptomatologia, dar să te şi învăţăm cum să împiedici pe viitor reinstalarea simptomelor.

Bibliografie
I had a black dog, his name was depression
Hardy, S., (2013). Prevention and Management of Depression in Primary Care, Nursing Standard, 27, 26, 51-56. Leahy, R.L., & Holland, S.J., (2010). Planuri de tratament şi intervenţii pentru depresie şi anxietate. Ed. ASCR, Cluj-Napoca.