De la frica normală la anxietate
Tulburarea de panică – diagnostic şi tratament

Cuvinte cheie: frică, anxietate, atacuri de panică, alarme false, senzaţii fizice neplăcute

„Sigur că ne temem, iar frica nu este întodeauna un sfetnic bun, haideţi să ne întoarcem, căci pentru a fi în siguranţă trebuie să baricadăm uşa salonului...” (Jose Saramago).

Pentru a putea înţelege mai bine problemele de anxietate care ne afectează viaţa personală şi profesională cu o frecvenţă tot mai crescută în ultima perioadă, e nevoie să pornim de la originile acestei emoţii şi să înţelegem unde este limita între frică şi anxietate. E nevoie să putem face delimitarea dintre o emoţie normală, care ne ajută să ne adaptăm situaţiilor de pericol real şi anxietatea care ne perturbă echilibrul vieţii de zi cu zi şi ne face să vedem pericole şi acolo unde nu există.

Frica este o stare neurofiziologică automată, de alarmare, care presupune estimarea unei ameninţări sau unui pericol iminent la nivelul creierului, care ne ajută să ne păstrăm siguranţa şi integritatea fizică.

Anxietatea reprezintă un sistem, de reacţii: cognitive, afective, fiziologice şi comportamentale, care este activat atunci când evenimentele sau circumstanţele anticipate sunt considerate deosebit de periculoase, deoarece sunt percepute ca evenimente imprevizibile, incontrolabile care pot ameninţa individul.

Simplu spus, frica este o emoţie negativă adaptativă, care mă ajută să mă feresc de pericole, care are un obiect (văd un câine fioros care vine spre mine, e normal să simt frică când mă gândesc „Sunt în pericol”), anxietatea este o emoţie negativă dezadaptativă, care nu are un obiect realmente periculos (văd un câine mic ţinut în lesă care trece pe lângă mine şi mă gândesc: „sunt în pericol”).

Atacurile de panică reprezintă manifestări scurte, de frică intensă sau de disconfort, care apar brusc şi sunt însoţite de o activare fiziologică foarte crescută, în care patru din următoarele simptome se dezvoltă abrupt şi ating o intensitate maximă în 10 minute. Aceste simptome fiziologice sunt: palpitaţii, transpiraţii, tremurături, senzaţia de sufocare sau senzaţia lipsei de aer, senzaţia de nod în gât, apasare sau durere/ disconfort la nivelul toracelui, tulburări digestive sau greaţă, ameţeală, senzaţii de dezechilibru, senzaţie de leşin, depersonalizare, parastezii, frisoane sau valuri de căldură, teama de a-şi pierde controlul sau de a înnebuni, teama că este în pericol de a-şi pierde viaţa (DSM-IV-TR).

Atacul de panică tipic durează între 5 şi 20 de minute, deşi este posibil ca o stare de anxietate ridicată să persiste mult timp după încetarea episodului de panică. Dacă apariţia acestor senzaţii este urmată de cel puţin o lună de teamă persistentă în legătură cu implicaţiile atacului, ori preocupare în legătură cu faptul de a nu avea atacuri ulterioare sau o modificare semnificativă de comportament, atunci aveţi motive serioase să consultaţi un specialist din domeniul sănătăţii mintale.

O trăsătură esenţială a episoadelor de panică este tendinţa de a interpreta apariţia unor anumite senzaţii fizice în termenii unui dezastru iminent, fie el biologic (moartea), mintal (nebunia), ori comportamental (pierderea controlului).

Aproape toată lumea trece, din când în când, prin momente de îngrijoare, însă, în atacul de panică, persoana resimte niveluri atât de ridicate de îngrijorare, încât poate simţi că imediat ar putea avea un atac de cord, că va înnebuni sau îşi va pierde controlul. Din cauza senzaţiilor fizice neplăcute care apar în Tulburarea de Panică, cei mai mulţi dintre clienţii pe care îi evaluez s-au adresat unui medic de familie sau sistemului de urgenţă înainte de a se prezenta la psiholog, întrucât simptomele pe care le trăiesc pot semăna cu semne ale unor boli somatice, precum: hipertiroidism, prolaps al valvei mitrale sau alte probleme ce ţin de sistemul cardiovascular, respirator, endocrin, neurologic, auditiv, hematologic. Pentru a elimina problemele de sănătate fizică, care au manifestări similare panicii, este, totuşi, important de realizat şi un consult medical.

Atacurile de panică apar de obicei în situaţii în care nu te aştepţi, alteori pot să fie determinate de anumiţi stimuli interni (o senzaţie fizică neplăcută) sau externi (un loc în care am mai avut un atac de panică). Pot să apară şi noaptea în timpul somnului, (aşa numita panică nocturnă). Acest lucru se poate datora scăderii semnificative a ratei pulsului, fapt care determină o reacţie de compensare prin creşterea ratei pulsului, ceea ce poate duce la trezirea bruscă din somn.

Unele dintre cele mai frecvente probleme care însoţesc Tulburarea de Panică sunt: Agorafobia (teamă resimţită în locurile şi în situaţiile în care pacientul ar putea avea un atac de panică sau de unde ar putea scăpa dificil: poduri, înălţimi, tuneluri, spaţii deschise, liftul) şi Tulburarea Depresivă Majoră.

Care sunt cauzele atacului de panică?

În decursul unui an, 30-40 % din populaţia generală poate trăi un atac de panică, dar majoritatea nu îl vor interpreta ca fiind o catastrofă, şi astfel nu vor ajunge să dezvolte tulburare de panică. Iniţial atacul de panică apare în situaţii stresante, cum ar fi: conflicte maritale/conjugale, divorţ, intervenţii chirurgicale, responsabilităţi noi sau diverse boli.

Se presupune că există şi o contribuţie genetică, dar aceasta explică foarte puţin din probabilitatea dezvoltării acestei tulburări, un procent de 20%.

Cercul vicios al panicii

Senzaţiile fizice neplăcute, precum: palpitaţii, ameţeală, dificultăţi de respiraţie pot fi interpretate greşit, ca semn al unei boli. Spre exemplu, creşterea ritmului cardiac poate fi interpretat ca semn al unui atac de cord. De aceea persoana devine foarte atentă, concentrându-se excesiv asupra senzaţiilor fizice, ceea ce poate duce la creşterea intensităţii senzaţiei, şi acest nivel de activare va duce la noi interpretări catastrofice eronate - „alarme false” (pentru că semnalează pericole în situaţii care nu sunt de fapt periculoase „Voi pierde controlul asupra corpului meu”). Apare o anxietate de anticipare şi astfel apare evitarea anumitor locuri în care aş putea să am un atac de panică, şi nevoia unei persoane de siguranţă care să însoţească persoana care se teme de posibilitatea trăirii unui nou atac de panică, elemente care nu fac decât să menţină panica.

Mediul de funcţionare a unui asemenea pacient se îngustează datorită fricii exagerate şi a comportamentelor de evitare. Lipsa întâlnirilor sociale şi limitarea spaţiilor în care poate să iasă, determină persoana care suferă de o Tulburare de Panică să se simtă deprimată, şi neajutorată sau chiar furioasă pe sine, pentru că nu poate să gestioneze în mod eficient senzaţiile fizice neplăcute.

Tratament

Studiile care investighează efectele terapiei cognitiv-comportamentale prezintă o rată de eficienţă crescută, între 85-90%, efectele menţinându-se şi la un an după intervenţie. Un alt avantaj al acestei forme de terapie este durata scurtă (în situaţia în care clientul respectă programul terapeutic) de timp necesară pentru ameliorarea simptomelor.

Intervenţia se concepe în jurul unor scopuri specifice. Mai întâi, veţi fi evaluat prin anumite chestionare şi interviuri, în urma cărora vom putea să răspundem la următoarele întrebări: ce probleme sunt, cum au apărut şi ce vom face să le rezolvăm?

În urma răspunsurilor la întrebări vom putea să stabilim o listă cu obiective pe care vreţi să le atingeţi în urma intervenţiei. Prin diferite tehnici de intervenţie psihologică, vom aborda problemele de pe listă, atingând obiectivele setate. Aceste tehnici presupun: strategii de relaxare, dezvoltarea unui mod mai realist şi mai raţional de gândire, expunerea treptată la situaţiile care declanşează atacul de panică, identificarea modului în care interpretaţi simptomele fizice în situaţii stresante. În urma răspunsurilor la întrebări vom putea să stabilim o listă cu obiective pe care vreţi să le atingeţi în urma intervenţiei. Prin diferite tehnici de intervenţie psihologică, vom aborda problemele de pe listă, atingând obiectivele setate. Aceste tehnici presupun: strategii de relaxare, dezvoltarea unui mod mai realist şi mai raţional de gândire, expunerea treptată la situaţiile care declanşează atacul de panică, identificarea modului în care interpretaţi simptomele fizice în situaţii stresante.

Bibliografie:
Leahy, R.L., & Holland, S.J., (2010). Planuri de tratament şi intervenţii pentru depresie şi anxietate. Ed. ASCR, Cluj-Napoca.
Clark, D.A, & Beck, A.T., (2012). Terapia cognitivă a tulburărilor de anxietate. Ed. ASCR, Cluj-Napoca.